O întrebare importantă în lumea tehnologiei este dacă inteligența artificială (IA) ar putea deveni vreodată conștientă. Până în prezent, oamenii de știință nu au o modalitate clară de a defini conștiința, fie că este vorba despre IA sau despre oameni. Pe măsură ce inteligența artificială avansează, devine din ce în ce mai greu să distingem comportamentele umane de cele replicate de mașini. Dacă va apărea o inteligență artificială generală (AGI) care să depășească inteligența umană, granița dintre capacitățile umane și cele ale calculatoarelor va dispărea complet.
Un aspect discutat intens este implicația morală și legală a dezvoltării AGI conștiente. Dacă aceste mașini ar putea experimenta viața conștient, ar necesita considerații morale și legale, având sentimente, gânduri și poate chiar drepturi fundamentale. Pe de altă parte, dacă IA nu va dezvolta conștiință, dar va avea capacitatea de a ne depăși în orice situație, ne-am putea trezi sub dominația unui entități superioare, dar lipsite de empatie. Aceste scenarii ne obligă să răspundem la întrebări fundamentale despre natura conștiinței și dacă aceasta poate fi partajată cu dispozitivele AGI pe care le-am creat.
Calculatoarele moderne, bazate pe arhitectura Von Neumann, sunt limitate în capacitatea lor de a procesa informații comparativ cu creierul uman, care este extrem de eficient energetic și capabil de procesare paralelă. Calculatoarele Von Neumann separă fizic memoria de procesare, creând un „gât de sticlă” care limitează viteza de procesare. Din acest motiv, mulți experți consideră că conștiința în computerele actuale este foarte puțin probabilă.
Pentru a depăși aceste limitări, oamenii de știință dezvoltă cipuri de calculator neuromorfice, care imită arhitectura neuronilor și combină unitățile de stocare a memoriei și de procesare pe un singur cip. Aceste cipuri pot avea elemente de procesare specializate și de consum redus, precum memristorii, care „își amintesc” stările de tensiune anterioare pentru a crește eficiența. Dacă tehnologia neuromorfică va reuși să reproducă activitatea neuronală umană, calculatoarele ar putea avea un potențial mai mare de a experimenta viața conștient, nu doar de a calcula inteligent.
Pentru a înțelege dacă sistemele AGI experimentează conștiința, trebuie să identificăm empiric modul în care conștiința funcționează în organismele vii. Numai atunci vom putea recunoaște prezența acesteia în sistemele artificiale. Există mai multe teorii despre conștiință, precum Teoria Informației Integrate (IIT), Teoria Spațiului de Lucru Neuronal Global (GNWT) și Teoria Schemei Atenției (AST), care încearcă să explice relația complexă dintre activitatea neuronală și experiența conștientă. În ciuda abordărilor diferite, toate aceste teorii urmăresc să deslușească legătura dintre țesutul cerebral și experiența vieții, pentru a aplica această înțelegere și la rețelele anorganice.
Sursa: arstechnica.com